Mirosul, auzul și controlul teritoriului cântăresc enorm. O cutie nouă, un musafir sau mutarea litierei pot fi evenimente importante. Mieunatul este doar o parte a limbajului; coada, urechile, pupilele, postura și distanța aleasă spun adesea mai mult.
Este
- un individ cu preferințe și limite proprii;
- un vânător care are nevoie de joacă și explorare;
- un animal care poate forma legături stabile;
- o responsabilitate de 15-20 de ani, uneori mai mult.
Nu este
- o jucărie pentru copii;
- un cadou-surpriză;
- un animal care trebuie lăsat să se descurce singur;
- rău sau răzbunător când zgârie, se ascunde ori urinează în afara litierei.
O schimbare bruscă de comportament poate indica durere sau boală. Pedeapsa, țipetele și pulverizarea cu apă cresc frica și slăbesc încrederea. Înainte de a numi un comportament «problemă», întreabă: are pisica dureri, suficiente resurse, un loc sigur, joacă și posibilitatea de a se retrage?
Ideea de «rasă» la pisici e surprinzător de tânără — sub 150 de ani, o clipă la scara unei specii care trăiește alături de oameni de mii de ani. Genetic, o pisică de rasă și una fără pedigree rămân, în cea mai mare parte, aceeași populație: câteva gene decid lungimea blănii, culoarea sau forma urechilor, dar nu desenează un caracter. Cercetarea în genetica felină arată constant același lucru — variația de temperament dintre doi indivizi din aceeași rasă poate fi la fel de mare ca variația dintre rase diferite. Eticheta de pe afiș spune mai puțin despre cine e pisica din fața ta decât primele zece minute petrecute cu ea.
O pisică tărcată, fără nume sonor, crescută pe o stradă sau într-un adăpost, este la fel de pisică, la fel de capabilă de joc, curiozitate și atașament, ca oricare exemplar premiat la o expoziție. Dacă alegi după aspect, alegi mai puțin decât crezi; dacă alegi după cine e individul, alegi exact ce contează.
Cunoaște individul, nu stereotipul
Rasa, culoarea și vârsta spun câte ceva. Istoricul, sănătatea, temperamentul și felul în care vă simțiți împreună spun mult mai mult.